Monday, May 19, 2008
Sunday, May 4, 2008
Marele, eternul, unicul si scarbosul derby
Nu m-a interesat decat meciul. Adica de cand fluiera arbitrul inceputul si pana fluiera acelasi arbitru finalul. Nimic dinainte, nimic de dupa. M-am autoizolat de toate « nazdravaniile » care fac din campionatul nostru, vorba lui Mitica, un campionat interesant. Ca se cearta Turcu cu Borcea, ca Dinamo vinde meciul, ca CFR-ul pupa sau nu mainile dinamovistilor, ca Gigi i-a zis lui Turcu sa se retraga de la Dinamo, ca a venbit preotul la Saftica. Nimic din toate astea. Doar meciul. Marele, eternul, unicul derby.
Si ce-am vazut? Am vazut daruire, vointa, sacrificiu. Ploaia torentiala din startul meciului parca cerea, impunea asa ceva. Pe alocuri, a fost si fotbal. Mult, putin, bine ca a fost si fotbal.
Am vazut un Bratu la fel de bun ca in meciul cu Lazio. Un Bratu parca mereu aflat in razboi cu toata lumea, dar nu neaparat si cu fotbalul. A batut impecabil penalty-ul si apoi a pasat perfect pentru Danciulescu. Si a mai facut ceva: a plecat intr-un sprint de la doi metri din spatele lui Radoi si i-a luat fata capitanului Stelei pana la marginea careului. Acelasi Bratu care a luat galben pentru ca si-a scos tricoul dar care merita direct rosu pentru simularea mitralierii galeriei Stelei.
Un Danciulescu care a preferat si el un galben doar ca sa-si sarute tricoul in fata galeriei lui Dinamo. Un Dinamo modest in rest, cu un scop simplu si clar : « Pe-aici nu se trece ! »
Steaua a fost aceeasi din 2008. Adica un pic mai buna decat in toamna lui 2007, cand nu a jucat nimic. Dica a sfarsit cu un rosu dupa un meci mediocru, Mendoza nu a contat decat la centrari, Pepe n-a primit o pasa ca lumea tot meciul, pana si Mirel s-a vazut mai putin. Am vazut stelisti frustrati pe buna dreptate la cateva decizii ros-albe ale lui Tudor. Remember Semedo?
Am vazut un Lacatus disperat spre final, dar cine n-ar fi fost disperat in locul lui? Parca-l vedeam pe Hagi spre finalul barajului cu Slovenia. Si-a bagat toti atacantii. Atunci a marcat Contra, acum Ghionea. De fiecare data un fundas. De fiecare data a lipsit un gol.
Pana la urma, a pierdut Steaua campionatul ? Unu: inca nu se stie, totul e posibil in derby-ul de la Cluj. Doi: care campionat l-a pierdut? Ala in care avea 11 puncte in spatele CFR-ului si tot ala in care la pauza de iarna Steaua avea obiectiv locul doi?
Steaua nu a pierdut campionatul cu Dinamo. A pierdut doar un derby. Campionatul l-a pierdut, daca il va pierde, in atatea meciuri in care n-a jucat nimic, in atatea strategii si declaratii, in atatea glume proaste, in schimbarile de antrenori.
Si inca ceva despre Dinamo: meciurile cu Rapid si Steaua au demonstrat cat se poate de clar un lucru vizibil pentru cine vrea sa vada. Sezonul dezastruos le apartine in exclusivitate actionarilor. Deciziile lor au facut din Dinamo o echipa de nimic in acest sezon. Mai ales cele referitoare la banca tehnica. Jucatorii au aratat ca, pusi la treaba, pot invinge. Daca n-a reusit Rednic, daca n-a reusit Zenga, daca n-a reusit Talnar sa-i puna la treaba, i-a pus la treaba finalul asta de campionat in care s-au batut cu Rapid si Steaua.
Ziceam ca m-a interesat doar meciul. Dar n-am apucat sa inchid la timp televizorul. Si-am apucat sa vad cuplul Borcea-Turcu dand la tot cartierul. Ghencea. Si uite-asa, dupa o pauza de 90 de minute, a inceput partea « de dupa » a scarbosului derby.
Si ce-am vazut? Am vazut daruire, vointa, sacrificiu. Ploaia torentiala din startul meciului parca cerea, impunea asa ceva. Pe alocuri, a fost si fotbal. Mult, putin, bine ca a fost si fotbal.
Am vazut un Bratu la fel de bun ca in meciul cu Lazio. Un Bratu parca mereu aflat in razboi cu toata lumea, dar nu neaparat si cu fotbalul. A batut impecabil penalty-ul si apoi a pasat perfect pentru Danciulescu. Si a mai facut ceva: a plecat intr-un sprint de la doi metri din spatele lui Radoi si i-a luat fata capitanului Stelei pana la marginea careului. Acelasi Bratu care a luat galben pentru ca si-a scos tricoul dar care merita direct rosu pentru simularea mitralierii galeriei Stelei.
Un Danciulescu care a preferat si el un galben doar ca sa-si sarute tricoul in fata galeriei lui Dinamo. Un Dinamo modest in rest, cu un scop simplu si clar : « Pe-aici nu se trece ! »
Steaua a fost aceeasi din 2008. Adica un pic mai buna decat in toamna lui 2007, cand nu a jucat nimic. Dica a sfarsit cu un rosu dupa un meci mediocru, Mendoza nu a contat decat la centrari, Pepe n-a primit o pasa ca lumea tot meciul, pana si Mirel s-a vazut mai putin. Am vazut stelisti frustrati pe buna dreptate la cateva decizii ros-albe ale lui Tudor. Remember Semedo?
Am vazut un Lacatus disperat spre final, dar cine n-ar fi fost disperat in locul lui? Parca-l vedeam pe Hagi spre finalul barajului cu Slovenia. Si-a bagat toti atacantii. Atunci a marcat Contra, acum Ghionea. De fiecare data un fundas. De fiecare data a lipsit un gol.
Pana la urma, a pierdut Steaua campionatul ? Unu: inca nu se stie, totul e posibil in derby-ul de la Cluj. Doi: care campionat l-a pierdut? Ala in care avea 11 puncte in spatele CFR-ului si tot ala in care la pauza de iarna Steaua avea obiectiv locul doi?
Steaua nu a pierdut campionatul cu Dinamo. A pierdut doar un derby. Campionatul l-a pierdut, daca il va pierde, in atatea meciuri in care n-a jucat nimic, in atatea strategii si declaratii, in atatea glume proaste, in schimbarile de antrenori.
Si inca ceva despre Dinamo: meciurile cu Rapid si Steaua au demonstrat cat se poate de clar un lucru vizibil pentru cine vrea sa vada. Sezonul dezastruos le apartine in exclusivitate actionarilor. Deciziile lor au facut din Dinamo o echipa de nimic in acest sezon. Mai ales cele referitoare la banca tehnica. Jucatorii au aratat ca, pusi la treaba, pot invinge. Daca n-a reusit Rednic, daca n-a reusit Zenga, daca n-a reusit Talnar sa-i puna la treaba, i-a pus la treaba finalul asta de campionat in care s-au batut cu Rapid si Steaua.
Ziceam ca m-a interesat doar meciul. Dar n-am apucat sa inchid la timp televizorul. Si-am apucat sa vad cuplul Borcea-Turcu dand la tot cartierul. Ghencea. Si uite-asa, dupa o pauza de 90 de minute, a inceput partea « de dupa » a scarbosului derby.
Sir Piti
(articol aparut in ProSport)
In anul in care Piti castiga Cupa Campionilor, Sir Alex Ferguson se apuca de treaba ca manager la Manchester United, dupa 8 ani la Aberdeen. Acum e aproape de al 10-lea titlu de campion al Angliei, de a doua Liga a Campionilor si a intrat demult in Hall of Fame-ul fotbalului englez.
Piti e mai tanar decat Sir Alex cu 15 ani. Dar vrea sa se lase in 4-5 ani pentru ca nu mai are motivatie. Mi-l imaginez pe Sir Alex, cu vorba lui bodoganita, de scotian neaos (engleza invatata la scoala nu te-ajuta-n veci sa-l intelegi !) cum o ia de 22 de ani spre Old Trafford pentru antrenament. El nu s-o fi plictisit ? Sau cum intra in vestiar pentru o ultima lectie inainte de al peste 1.000-lea meci cu United. Cati dintre noi ar fi in stare sa faca acelasi lucru timp de 22 ani, in peste 1.000 de meciuri, cu asemenea performante? Probabil ca nici unul. Nici Piti. Chiar daca satul nasterii, Orodel, ar fi fost vreodata in istorie o enclava britanica in Oltenia.
Daca tot mai avem doar 4-5 ani cu Piti antrenor, macar de-am avea un European de povestit! Si un Mondial la fel. Pentru ca, dincolo de Mutu sau Chivu, tare cred ca la vara in Elvetia o sa cautam disperati prim-planul cu incruntatul ne-Sir Piti, incercand sa ghicim solutiile lui salvatoare.
In anul in care Piti castiga Cupa Campionilor, Sir Alex Ferguson se apuca de treaba ca manager la Manchester United, dupa 8 ani la Aberdeen. Acum e aproape de al 10-lea titlu de campion al Angliei, de a doua Liga a Campionilor si a intrat demult in Hall of Fame-ul fotbalului englez.
Piti e mai tanar decat Sir Alex cu 15 ani. Dar vrea sa se lase in 4-5 ani pentru ca nu mai are motivatie. Mi-l imaginez pe Sir Alex, cu vorba lui bodoganita, de scotian neaos (engleza invatata la scoala nu te-ajuta-n veci sa-l intelegi !) cum o ia de 22 de ani spre Old Trafford pentru antrenament. El nu s-o fi plictisit ? Sau cum intra in vestiar pentru o ultima lectie inainte de al peste 1.000-lea meci cu United. Cati dintre noi ar fi in stare sa faca acelasi lucru timp de 22 ani, in peste 1.000 de meciuri, cu asemenea performante? Probabil ca nici unul. Nici Piti. Chiar daca satul nasterii, Orodel, ar fi fost vreodata in istorie o enclava britanica in Oltenia.
Daca tot mai avem doar 4-5 ani cu Piti antrenor, macar de-am avea un European de povestit! Si un Mondial la fel. Pentru ca, dincolo de Mutu sau Chivu, tare cred ca la vara in Elvetia o sa cautam disperati prim-planul cu incruntatul ne-Sir Piti, incercand sa ghicim solutiile lui salvatoare.
Subscribe to:
Posts (Atom)