La masa cu Walter

Am stat timp de o ora la aceeasi masa. Din primele minute am stiut ca va fi o emisiune frumoasa. N-am mai bagat nici un material din cele pregatite. N-am mai sunat pe nimeni sa intervina in direct pe cine stie ce subiect. Dupa vreo zece minute mi-am dat seama ca o ora nu-mi va fi destul.
Asa l-am cunoscut pe Walter Zenga. Pentru multi, doar fostul antrenor al Stelei. Pentru si mai multi, un mare fotbalist. Cateodata nu-mi dau seama cat sunt de privilegiat. Luat cu prostiile cotidiene, uit ca in meseria asta sunt si astfel de momente de privilegiu. Timp de 3 ani, '89, '90 si '91, a fost cel mai bun portar din lume. Cel mai bun din lume! Si ce Mondial a facut in '90! Cum sa ma gandesc eu atunci ca voi ajunge peste 17 ani la aceeasi masa cu Walter Zenga! Si ca vom vorbi o ora despre fotbal! E ca si cum m-as gandi acum ca peste ceva ani voi avea aceeasi oportunitate cu Paolo Maldini, Ronaldinho sau Steven Gerrard! Si, la urma urmei, de ce nu?
A fost una dintre cele mai placute emisiuni pe care le-am facut. I-am si marturisit-o. Ce usoare sunt emisiunile cand ai un interlocutor cum e Walter! Elegant, discret, temperamental cand e cazul, spectaculos, simpatic ca si felul special in care vorbeste romaneste, jovial, deschis, glumet. Te face din start sa te simti si tu in largul tau.
Se poate vorbi despre fotbal cu zambetul pe buze! Fara suspiciuni, fara scandal, fara ofsaidul neacordat sau penalty-ul inventat. Fara razboaie de doi lei.
Intr-o ora de Special cu Walter Zenga mi-am amintit cat e de frumoasa meseria de jurnalist de sport. Poate ca si el si-a amintit cat de frumoasa e meseria de portar si apoi cea de antrenor. Si poate ca ne-am reamintit amandoi cat de frumos e jocul-fotbal.