Craciunul meu

Daca ma intreba cineva acum vreo 20 de ani n-as fi fost foarte convins ca e vreo diferenta intre Craciun si Anul Nou! Memoria mea de copil retinea ca vine iarna si ca primesc cadouri. Da, mai vin si mascati la poarta si fac un spectacol carora unii le spun datine si traditii stramosesti. Ii primeam de obicei ascuns sub masa, de frica.
Dar asta pentru ca traiam la sat. Mai tarziu, la bloc, s-au pierdut usor-usor si amintirile astea. Aveam parte de un Mos Gerila care cred ca venea de Anul Nou. Mos Craciun era ceva mai putin de-o amintire. Era undeva, intr-un subconstient, sau poate intr-o gena ramasa de la bunici. De aceea, noaptea Anului Nou era cea mai importanta. Colinde? Habar n-aveam de ele. Sau, daca stiam cum suna, nu banuiam ca se cheama colinde... Eram pregatit pentru "societatea socialista multilateral dezvoltata".
Schimbarea a venit la timp pentru mine. Exact la varsta "revolutiei". Aveam 18 ani si stiti cum e la 18 ani. Esti rebelul rebelilor, esti revolutionarul, esti explozia. Cel putin asa eram eu.
La 18 ani am ascultat colinde. Am descoperit Craciunul. De atunci, noaptea Anului Nou a devenit o noapte oarecare. Craciunul in schimb e ceea ce ar trebui sa fie. Baiatul acela care n-avea habar de Craciun si de colinde a ajuns acum sa aiba printre cei mai buni prieteni un doctor in teologie si un preot. De vreo 5 ani incoace imi petrec Craciunul intr-un sat uitat de lume din Ardeal, cu colinde, mascati, sanie trasa de cai, vin fiert, bucate pe masa si multi oameni dragi!
Intr-un fel, de fiecare Craciun ma intorc in satul meu si-mi jur ca n-am sa ma mai ascund vreodata sub masa cand vin mascatii...
Cui ii pasa de Revelion?

Ancheta GSP

Colegii de la Gazeta Sporturilor mi-au cerut o opinie pentru Ancheta Anului 2006. Mai jos sunt optiunile mele dar si cateva ganduri legate de acest gen de anchete.

Cand m-am indragostit de fotbal, la inceputul anilor '80, asteptam ancheta de sfarsit de an ca pe Mos Craciun. Ma rog, Gerila... Chiar am trimis la un moment dat scrisoare ca sa-mi exprim optiunile. Era ancheta Sportul, mai era si ancheta Flacara. Cel putin la astea participam. Ma puneam in locul fotbalistului care castiga si ma gandeam ce realizare importanta e pentru el.
Acum trimitem scrisori on-line. Si avem inflatie de anchete. Destule cat sa nu fie nimeni nemultumit. Ca si in alte aspecte ale vietii, parca ne lipsesc reperele. Ancheta gsp, macar prin traditie, dar sunt convins ca si prin seriozitate, ar putea fi un asemenea reper. Un contraatac la alte "suse" cu pretentii.

Jucatorul anului:
1. Nicolae Dica
2. Adrian Mutu
3. Danut Coman
4. Ciprian Marica
5. Claudiu Niculescu

Antrenorul anului:
1. Cosmin Olaroiu
2. Razvan Lucescu
3. Mircea Rednic
4. Victor Piturca
5. Dorinel Munteanu

Deceptia anului: Steaua la Middlesbrough.

Griji de UEFAntastici

Toate cele 3 "mari", Steaua, Dinamo si Rapid, vor sa lase impresia de liniste in perioada imediat urmatoare, ca tot vin Sarbatorile. Fiecare dintre ele are argumente ca sa-si justifice linistea. Steaua are o semifinala UEFA, un titlu si intalnirea cu granzii din Champions League. Dinamo are calificarea in primavara, prima dupa 17 ani, si avansul considerabil din campionat. Rapidul are un sfert de finala in UEFA si o Cupa.
Tragi linie si zici cum zice si Razvan Lucescu: "A fost un an foarte bun!" Are dreptate, privind in urma. Privind inainte insa, linistea care le cuprinde pe UEFAntastice de Sarbatori e doar de suprafata. Rapid, se vede cu ochiul liber, trece prin convlulsiile cele mai mari. Copos habar n-are ce sa faca. Sa-l tina pe Razvan? Sa-l dea afara dupa ce s-a rugat asta-vara de el? Sa renunte la jucatori pe care a dat milioane? Sa mai bage alte milioane in alte transferuri? Vorba lui Andrei Vochin, la Rapid problemele au aparut imediat dupa esecul cu Steaua din sferturile UEFA. Daca era vorba de lacrimile lui Viorel Moldovan (surprinse fantastic pe coperta almanahului de sfarsit de an Pro Sport) nu are o problema, dar Rapid inca n-a trecut peste acel soc si acea frustrare a eliminarii. Singurul om linistit la Rapid e Dinu Gheorghe, care a stiut sa plece, chiar daca a fost mai tarziu decat isi planificase.
Dinamo ar fi fost bine-mersi daca nu trecea prin cosmarul de la Londra. Incepusem sa asociem nume ca Moti, Stefan Radu, Pulhac cu cluburi gen Inter sau chiar Real, cu definitii gen "urmatorul Chivu" dar Berbatov ne-a scos fotbalul pe nas. Nu suntem chiar atat de buni pe cat credem. A fost si relaxarea, dar o echipa adevarata s-ar fi "adunat", ar fi simtit pericolul penibilului si toata relaxarea din lume s-ar fi transformat in orgoliu, mandrie, ambitie. S-a vazut si la Londra ca Dinamo e fragila, vorba lui Cartu, e o echipa de pluton fara cei 3 atacanti. As zice chiar mai mult: Dinamo nu joaca mai nimic. Nu a jucat mai nimic in tot acest sezon de toamna atat de laudat. Pe langa o multime de meciuri anoste salvate de goluri pe final, nu-mi vine in minte vreun meci mare al lui Dinamo in sezonul care a dus-o la 13 puncte de Steaua. Nici cu Steaua, nici cu Rapid, nici in Europa. Umilinta cu Tottenham vine la timp. Vine sa creeze in interiorul lui Dinamo acele griji care sa faca posibila o abordare serioasa a dublei cu Benfica. Daca Dinamo batea cu 3-1 la Londra nu ne ajungea iarna sa-i ridicam in slavi pe alb-rosii. Iar ei s-ar fi coborat pe pamant in fata Benficai. Si ar fi usturat rau. Asa, mai tragem speranta ca Dinamo va invata ceva de la Londra.
Cu 13 puncte sub Dinamo, tot Steaua pare cea mai linistita. Si poate ca asa era toata iarna daca nu afla ca trebuie sa joace cu Sevilla. O veste care a spulberat orice liniste. Nu prea poti sa dormi bine noaptea cand stii ca ai de luptat cu Sevilla. Cand stii ca trebuie sa faci totul ca la carte in urmatoarele doua luni ca sa ai macar o sansa. Sa aduci jucatori buni, sa-i tii sanatosi pe cei aflati deja la Steaua, sa faci o pregatire perfecta.
Tocmai grijile astea ale Stelei si ale lui Dinamo ma fac sa cred ca avem sanse la Benfica - Dinamo si Steaua - Sevilla. Iar pentru Rapid e timpul pentru un singur lucru: sa se sparga odata pentru totdeauna buba si sa inceapa o constructie care sa mai si dureze.

Mi-am luat-o singur inainte!

Toata lumea vorbeste de trafic. Ca e "imposibil", "am facut o ora de la ... pana la...", "nu se mai poate". Uite ca se poate. Pentru ca avem doua tipuri de trafic. Orasul asta se misca cu doua viteze care nu prea au legatura intre ele. E viteza orasului in sine, a oamenilor lui, a lucrurilor care se intampla. Si mai e viteza autoritatii, oricare ar fi ea: primarii, administratii, oficii, politii, guvern, etc. Care autoritate suntem tot noi.
Era asa de greu de prevazut ca orice roman va dori sa aiba o masina a lui? Citesc acum ca in Bucuresti exista o masina la doua persoane. Era asa de greu ca cineva deja platit pentru asta sa faca o strategie de dezvoltare a orasului? Da, e foarte greu. Ne trebuie 17 ani de democratie si strategii ca sa avem in sectorul 3 (e program pilot, sa vedem cum merge!) parcari prin extinderea carosabilului, prin ingustarea trotuarelor.
Ne trebuie 17 ani de strategii ca sa ne oblige cineva sa purtam centura de siguranta. In schimb, nu ne ajung 17 ani de strategii ca sa vedem ca nu sunt decat doua solutii pentru intersectiile aglomerate: ronduri sau semafoare pentru fiecare directie de mers. Nu, noi cand vrem sa facem stanga stam unii dupa altii ca prostii "in centrul imaginar al intersectiei"! Cine opreste autoritatea sa caute si sa gaseasca solutii? Nu de asta e platita? Nu de asta cresc impozitele locale de la anul? Nu de asta se "infrateste" cu orase de-afara si mai pun consilierii de-o deplasare mica? Cu diurna, cu tot tacamu'? Acolo n-au vazut ca nu sta nimeni in "centrul imaginar al intersectiei"?
Ritmul firesc al orasului il dam noi. Cat de mult vrem sa-i injuram pe "astia" (aici intra oricine in afara de noi, familia noastra si uneori prietenii!) autoritatea suntem tot noi. Dar avem un talent aparte de a ne-o lua singuri inainte. Doar-doar reusim sa ajungem pe locul 2.

Cel mai prost an al Rapidului

Rapid joaca diseara. Se uita la TV Sport. Viitorul european al Rapidului sta in picioarele grecilor de la Panathinakos.
Razvan Lucescu e de inteles cand nu intelege de ce i se intampla toate astea Rapidului. Ce poate fi de inteles? Eliminat din UEFA chiar daca nu a pierdut cu Steaua. Titlu pierdut in ultima etapa cu "scanteile" de la Petrosani si Vaslui, de l-au facut pe Viorel Moldovan sa spuna ca-i este "greata in jegul asta de tara". Ramanerea tumultuosa a lui Razvan, revenirea lui Moldovan, plecarea lui Dinu Gheorghe. Acum, grupe UEFA fara infrangere dar si fara certitudinea calificarii. Sichitiu se intalneste cu Hizo pentru lista de achizitii...
Rapid arata ca un club aflat la sfarsitul celui mai prost an din istorie. Nu al celui mai bun, macar in Europa. "Nu ma preocupa meciul de diseara" - zice Copos. "M-au preocupat cele 4 meciuri pe care le-am jucat noi!". Razvan fuge de presa si de Copos si se "refugiaza in munca" la Madrid. Valvis imparte actiuni la suporteri. Suporterii iau premiu de fair-play. "I Love You, Boro! I Love You, Boro!"... Jucatorii... care-ncotro. Un club rupt. Nu in doua, ci in xprezece! Asta e farmecul vietii propus de George Copos. Un club dupa chipul si asemanarea lui. Apropo, stire de ultima ora... Total dezinteresat de meciul de diseara, Copos se urca in avionul de Paris...

Blogu-i blog si gloaba-i gloaba!

Ce mai e si cu blogurile astea? Un atehnic ca mine e coplesit de toate inventiile astea. Trebuie sa faci o facultate ca sa te prinzi care-i treaba. Cumperi un produs si o saptamana stai sa citesti manualul de utilizare. Altfel ai incurcat-o! Sau iti rogi prietenii mai in pas cu moda sa-ti faca un "briefing" pe "fast forward".
E o forma de exhibitionism? Cu siguranta! Dar cu cat sunt mai multi exhibitionisti, cu atat isi pierde din intensitate exhibitionismul. Imaginati-va ca de maine ar fi interzise hainele. Am trai in pielea goala. Toti, fara exceptie. Ne-am soca o vreme, dar atat! Dupa o vreme ciudatul ar fi cel cu chiloti.
Traim intr-o lume de bloguri. E doar o alta forma de exprimare. In esenta, nu se schimba nimic. Blogul nu ne face nici mai buni, nici mai rai. Doar ne arata asa cum suntem. O fi el mare inventie, dar nu face din gloaba armasar sau invers!