Craciunul meu

Daca ma intreba cineva acum vreo 20 de ani n-as fi fost foarte convins ca e vreo diferenta intre Craciun si Anul Nou! Memoria mea de copil retinea ca vine iarna si ca primesc cadouri. Da, mai vin si mascati la poarta si fac un spectacol carora unii le spun datine si traditii stramosesti. Ii primeam de obicei ascuns sub masa, de frica.
Dar asta pentru ca traiam la sat. Mai tarziu, la bloc, s-au pierdut usor-usor si amintirile astea. Aveam parte de un Mos Gerila care cred ca venea de Anul Nou. Mos Craciun era ceva mai putin de-o amintire. Era undeva, intr-un subconstient, sau poate intr-o gena ramasa de la bunici. De aceea, noaptea Anului Nou era cea mai importanta. Colinde? Habar n-aveam de ele. Sau, daca stiam cum suna, nu banuiam ca se cheama colinde... Eram pregatit pentru "societatea socialista multilateral dezvoltata".
Schimbarea a venit la timp pentru mine. Exact la varsta "revolutiei". Aveam 18 ani si stiti cum e la 18 ani. Esti rebelul rebelilor, esti revolutionarul, esti explozia. Cel putin asa eram eu.
La 18 ani am ascultat colinde. Am descoperit Craciunul. De atunci, noaptea Anului Nou a devenit o noapte oarecare. Craciunul in schimb e ceea ce ar trebui sa fie. Baiatul acela care n-avea habar de Craciun si de colinde a ajuns acum sa aiba printre cei mai buni prieteni un doctor in teologie si un preot. De vreo 5 ani incoace imi petrec Craciunul intr-un sat uitat de lume din Ardeal, cu colinde, mascati, sanie trasa de cai, vin fiert, bucate pe masa si multi oameni dragi!
Intr-un fel, de fiecare Craciun ma intorc in satul meu si-mi jur ca n-am sa ma mai ascund vreodata sub masa cand vin mascatii...
Cui ii pasa de Revelion?