Griji de UEFAntastici

Toate cele 3 "mari", Steaua, Dinamo si Rapid, vor sa lase impresia de liniste in perioada imediat urmatoare, ca tot vin Sarbatorile. Fiecare dintre ele are argumente ca sa-si justifice linistea. Steaua are o semifinala UEFA, un titlu si intalnirea cu granzii din Champions League. Dinamo are calificarea in primavara, prima dupa 17 ani, si avansul considerabil din campionat. Rapidul are un sfert de finala in UEFA si o Cupa.
Tragi linie si zici cum zice si Razvan Lucescu: "A fost un an foarte bun!" Are dreptate, privind in urma. Privind inainte insa, linistea care le cuprinde pe UEFAntastice de Sarbatori e doar de suprafata. Rapid, se vede cu ochiul liber, trece prin convlulsiile cele mai mari. Copos habar n-are ce sa faca. Sa-l tina pe Razvan? Sa-l dea afara dupa ce s-a rugat asta-vara de el? Sa renunte la jucatori pe care a dat milioane? Sa mai bage alte milioane in alte transferuri? Vorba lui Andrei Vochin, la Rapid problemele au aparut imediat dupa esecul cu Steaua din sferturile UEFA. Daca era vorba de lacrimile lui Viorel Moldovan (surprinse fantastic pe coperta almanahului de sfarsit de an Pro Sport) nu are o problema, dar Rapid inca n-a trecut peste acel soc si acea frustrare a eliminarii. Singurul om linistit la Rapid e Dinu Gheorghe, care a stiut sa plece, chiar daca a fost mai tarziu decat isi planificase.
Dinamo ar fi fost bine-mersi daca nu trecea prin cosmarul de la Londra. Incepusem sa asociem nume ca Moti, Stefan Radu, Pulhac cu cluburi gen Inter sau chiar Real, cu definitii gen "urmatorul Chivu" dar Berbatov ne-a scos fotbalul pe nas. Nu suntem chiar atat de buni pe cat credem. A fost si relaxarea, dar o echipa adevarata s-ar fi "adunat", ar fi simtit pericolul penibilului si toata relaxarea din lume s-ar fi transformat in orgoliu, mandrie, ambitie. S-a vazut si la Londra ca Dinamo e fragila, vorba lui Cartu, e o echipa de pluton fara cei 3 atacanti. As zice chiar mai mult: Dinamo nu joaca mai nimic. Nu a jucat mai nimic in tot acest sezon de toamna atat de laudat. Pe langa o multime de meciuri anoste salvate de goluri pe final, nu-mi vine in minte vreun meci mare al lui Dinamo in sezonul care a dus-o la 13 puncte de Steaua. Nici cu Steaua, nici cu Rapid, nici in Europa. Umilinta cu Tottenham vine la timp. Vine sa creeze in interiorul lui Dinamo acele griji care sa faca posibila o abordare serioasa a dublei cu Benfica. Daca Dinamo batea cu 3-1 la Londra nu ne ajungea iarna sa-i ridicam in slavi pe alb-rosii. Iar ei s-ar fi coborat pe pamant in fata Benficai. Si ar fi usturat rau. Asa, mai tragem speranta ca Dinamo va invata ceva de la Londra.
Cu 13 puncte sub Dinamo, tot Steaua pare cea mai linistita. Si poate ca asa era toata iarna daca nu afla ca trebuie sa joace cu Sevilla. O veste care a spulberat orice liniste. Nu prea poti sa dormi bine noaptea cand stii ca ai de luptat cu Sevilla. Cand stii ca trebuie sa faci totul ca la carte in urmatoarele doua luni ca sa ai macar o sansa. Sa aduci jucatori buni, sa-i tii sanatosi pe cei aflati deja la Steaua, sa faci o pregatire perfecta.
Tocmai grijile astea ale Stelei si ale lui Dinamo ma fac sa cred ca avem sanse la Benfica - Dinamo si Steaua - Sevilla. Iar pentru Rapid e timpul pentru un singur lucru: sa se sparga odata pentru totdeauna buba si sa inceapa o constructie care sa mai si dureze.