Un articol care mi-a placut

Este articolul lui Catalin Tolontan, de pe gsp.ro.

Angajament 2007
În sfîrşit, momentul, locul şi starea startului de an. Pentru o temă care preocupă demult.
Inceputul lui 2007 a adus în discuţii posibile transferuri. Dică, Coman, Boştină, Paraschiv, Karamian, Niculescu, Radu Ştefan… Suporterii citesc, sînt interesaţi, dar protestează. Vinovaţii comozi sînt ziarele şi televiziunile, care anunţă, nu cluburile, care tratează.
Pentru a-şi fundamenta raţionamentul presa-minte-huo!, unii cititori nu reţin zecile de transferurile care se fac şi au fost anunţate în ziare, ci pe acelea care cad, dintr-un motiv sau altul.
Nimic neaşteptat. Dar poate că e momentul să punem o întrebare: cum ar fi arătat ultimii 15 ani din fotbalul nostru dacă media ar fi relatat ceea ce convine suporterilor anumitor echipe şi nu ceea ce afla, vedea şi ştia?
Cum a încercat “Cooperativa” să ne distrugă credibilitateaTimp de peste un deceniu, Dragomir, Neţoiu, Ştefan, Pădureanu şi Sandu au atacat vehement presa, cerînd dovezi pentru articolele despre blaturi.
Jurnaliştii au continuat să scrie despre trucarea rezultatelor, chiar dacă mai marii fotbalului au încercat să le discrediteze munca. Să instaureze mitul ziaristului superficial, manipulator, sedus de senzaţional. Dar ziarele n-au pierdut nici un proces pe această temă!
După ani şi ani, preşedinţii au recunoscut blaturile. Mai multe, mult mai multe decît cele dezvăluite în ziare. Şi fotbalul nostru a început să se însănătoşească. Nu doar datorită presei, evident. “Dar fără voi, nu s-ar fi schimbat nimic”, a spus Hagi, într-o frază deja celebră.
Dacă ar fi existat Internetul…Ce s-ar fi întîmplat însă dacă suporterii dinamovişti ar fi putut invada redacţiile cu mesaje după meciul măsluit Ceahlăul - Dinamo, sancţionat iniţial de către Federaţie?
Sau dacă masa impresionantă a fanilor din Ghencea s-ar fi declarat indignată pentru că ziariştii au remarcat blatul Gloria - Steaua, cel pe care mai tîrziu l-a admis chiar Gigi Becali?!
Poate că ne-am fi cenzurat ştirile pe care le aveam. Cine ştie?, am fi ignorat sursele de încredere. De teamă să nu deranjăm o mare parte a consumatorilor de sport, am fi fost aspri cu Bistriţa şi blînzi cu Steaua. Aranjamentele ar fi devenit maladia Ceahlăului, nu felul de a fi al şefilor lui Dinamo. Iar MM Stoica, pe atunci tînărul preşedinte al unui club mic, Oţelul, ar fi aflat că el, şi nu Rapid, înfiinţase cartelul arbitrilor Samsung!
Bloom: “Linguşirea poporului”De ce? De teamă! “Linguşirea poporului şi incapacitatea de a rezista opiniei publice sînt viciile democratice, îndeosebi printre scriitori, artişti, ziarişti şi oricine altcineva depinde de public”, explică profesorul american Allan Bloom, într-o carte care a stîrnit o puternică dezbatere, lansată chiar în anii despre care amintim şi vie pînă azi.
Să nu-ţi iriţi publicul pare a deveni porunca de bază a jurnalistului contemporan. Nicăieri nu e mai evident decît în presa sportivă, acolo unde depinzi de mai multe comunităţi partizane, egale cu numărul echipelor
Respectul pentru meseria fiecăruiaCu cît încerci mai mult să protejezi sensibilităţile suporterilor, cu atît ei au mai puţină încredere în tine, ca ziarist. Cîştigi azi şi pierzi pentru toate zilele care vin. Ceea ce e logic. În numele ataşamentului faţă de o echipă, ei îţi cer să-ţi încalci legile profesiei şi, dacă o faci, te declasează.
Democraţia presupune încrederea în profesia fiecăruia. Nu conduci în locul vatmanului, nu te sui pe scenă la operă, o faci la karaoke, însă fără pretenţii de profesionist, şi nu eşti convins că vei prezenta ştirile mai bine ca Esca.
Îi alegi, îi refuzi, îi supui dezbaterii, însă odată creditaţi, fie ei jurnalişti, politicieni sau mecanici auto, le acorzi prezumţia de bună-credinţă. Convins fiind că buna credinţă nu exclude eroarea, ci doar minciuna. Aşa merg lucrurile! Acum 2400 de ani, în Atena antică, medicii publici erau aleşi de adunarea cetăţenilor, în faţa cărora candidaţii îşi prezentau meritele. Dar nici chiar atunci, într-o democraţie frontală, oamenii nu aveau pretenţia de a opera în locul medicilor, ci doar se pronunţau în ceea ce-i priveşte!
Democraţia digitalăInteracţiunea cu publicul este vitală în presa modernă. Inspiră. Trezeşte. Ajută.
Gazeta Sporturilor a făcut din comunicarea cu cititorii politica sa numărul 1. La nici o companie media din România nu există atîta deschidere şi risc asumat.
Avem zeci de siteuri, bloguri, forumuri şi mai mulţi oameni angajaţi special pentru a dialoga decît existau acum cîţiva ani într-o redacţie tradiţională. Departamentul New Media e cel mai numeros din ziar. De la directorul ziarului şi pînă la responsabilii de conţinut sau de business, cu toţii citesc mesajele şi răspund clienţilor.
200.000 de vizitatori unici pe zi vizitează cele 14 siteuri ale gsp
“Nu vă temeţi de asaltul cititorilor! Nu cred că excesul de democraţie este calea spre haos”, scria Richard Stengel, editorul şef al revistei Time în ultimul număr al lui 2006, cel care proclama că media a intrat în era Web, cea a controlului publicului.
Tot Time prezice însă că lumea care urmează nu trebuie romanţată. Internetul atrage uneori cohorte ale prostiei agresive, iar destule postări te fac să ai mai puţină încredere în natura umană. Aceste lucruri nu schimbă însă tendinţa şi promisiunea noastră. Face totul mai interesant.
Vă mulţumim!Am simţit nevoia să facem aceste precizări la începutul lui 2007. Ne păstrăm intact angajamentul către public. Vom diferenţia informaţia de opinie. Vom continua să scriem nu doar ceea ce vrea consumatorul să citească, ci şi lucruri care bruschează uneori prejudecăţile.
Vom ţine cont de opinia majoritară, dar vom preţui şi vocile izolate. Echipele mari sînt cele care fac preponderent performanţă, au cei mai mulţi fani, însă trăim într-o lume diversă şi ne simţim datori să exprimăm complexitatea ei.
Unirea Urziceni nu va avea alocat acelaşi spaţiu ca Steaua, însă nu credem că există un adevăr al lui CFR Cluj şi unul al lui Dinamo.
Vă mulţumim pentru dialog! Vom fi receptivi la critici şi vă aşteptăm şi în 2007 la fel de curioşi, pătrunzători şi pasionaţi.