Cresteti odata cu tara!

Nemtii ne sfatuiesc sa ramanem acasa. "Ce sa cautati aici?" In esenta lor, nemtii sunt sinceri. Dincolo de temerile oricarui occidental cand e vorba de imigranti din Est (locuri de munca, liniste in comunitate, etc), nemtii dezvaluie un lucru: romanii ar face mai bine sa stea intr-o tara in plina constructie. Ne zic si ei ce ne-au mai zis si altii, de la care nemtii s-au chinuit ani buni sa-si cumpere nemtii: sa crestem odata cu tara!
Nu-i asa ca par niste naivi occidentalii astia care vin pe la noi? Cum ne spun ei noua ce tara frumoasa avem, ce posibilitati nemarginite sunt aici, ce schimbari majore au loc intr-un timp atat de scurt? Ii ascultam cu un zambet satisfacut si ne zicem in sinea noastra: "Saracu', habar n-are cum e sa traiesti aici! Eu abia astept sa fug! De unde sa stie strainezu' cum stai la politie cu zilele la coada la tamponari auto? Cum sa nu-i placa la noi, ca doar n-a trecut niciodata pe la Administratia Financiara sa-si plateasca darile, sa vada ca trebuie sa-ti iei concediu ca sa razbesti? Nici nu-si inchipuie ciudatu' asta cate si mai cate, ce varietate de etc-uri, scl-uri si samd-uri pur romanesti avem pe-aici!"
Neamtul s-a cam plictisit la el acasa. Nu se schimba mai nimic, totul e organizat, autobuzul vine la secunda, autostrada e gratuita si e buna, darile le platesti on-line, muncesti de-ti sar capacele si singura bucurie ramane o vacanta prin tarile calde, gen Spania. Nu ti se ia la un moment dat?
Diferenta dintre o tara in constructie si una deja construita e ca cea dintre "indragosteala" din adolescenta si iubirea matura. Neamtul e omu' insurat, la casa lui, la masina lui, si-a trimis copiii la facultati si acum se cam plictiseste. Ce n-ar da si el sa mai fie tanar, sa se-ndragosteasca nebuneste, sa mai traiasca periculos - asa ca romanu'! Dar ce sa-i faci? Daca tatal lui a fost om serios si, cand a fost vorba de construit o tara distrusa de razboi, chiar a construit-o? Na, acuma, plictiseala!
As prefera sa ma plictisesc pe autostrada germana. Decat sa ma prinda noaptea pe un drumeag ca cel dintre Bacau si Vaslui, sa descopar in ultimul moment carute nesemnalizate, borne de kilometraj fara vreun kilometraj, sa ma intreb din 5 in 5 minute pe unde e drumul si sa trec prin zeci de comune unde nu s-a inventat iluminatul public, as prefera sa stiu ca singurul pericol e plictisul si efectul sau devastator - atipitul la volan.
Solutia nu e, asa cum ar parea, sa fug eu in Germania. Nu. Mai bine am face schimb de tari. Le luam bani nemtilor sa se mute aici si sa ne construiasca tara, e normal sa ne plateasca, le oferim un serviciu. Noi ne ducem sa ne plictisim la ei acasa si peste o generatie sau doua ne intoarcem. Ei - satisfacuti ca au trait periculos si au mai construit o tara. Noi - fericiti ca i-am pacalit pe nemti, le-am luat si banii si acum putem sa ne plictisim si la noi acasa.
Acum imi dau seama ca nemtii vor iesi in castig: cand se vor intoarce acasa, vor descoperi cu lacrimi de fericire in coltul ochilor ca trebuie sa se puna iarasi pe treaba si sa reconstruiasca o Germanie distrusa de plictisul romanilor.