S-a stins Florea Dumitrache. Nu l-am vazut jucand... Nu m-am bucurat la golurile sale... N-am trait nici o emotie la driblingurile lui...
Am vorbit astazi la Special cu doi dintre coechipierii lui. Rica Raducanu si Lita Dumitru. Imi rasuna in minte vorbele lor. Moartea unui fotbalist are ceva special. Intotdeauna pe teren a fost El, impreuna cu alti zece. Pe teren nu e niciodata singur... Dupa...
Imi rasuna in minte vorbele lui Rica: "Atunci, in culmea gloriei, cand toata lumea ne aplauda, ne credeam nemuritori..." Cu farmecul lui inconfundabil, Rica si-a amintit cum la masa in cantonamente nu avea nici o sansa la marul cel mare si frumos. Erau 4 mere pe fiecare masa si cine manca repede lua marul cel mai mic si pricajit. Florea manca foarte incet... Ramanea mereu ultimul...
L-am intrebat pe Lita: "Daca ati putea acum sa mai stati de vorba 10 secunde cu Florea Dumitrache, ce i-ati spune?" Lita a izbucnit in plans: "I-as spune sa aiba grija de viata lui de dupa fotbal..."
Florea Dumitrache... ia cu tine fentele, driblingurile si golurile de la Guadalajara... si nu uita si vorbele astea... si ai grija de viata ta de dupa...
Saturday, April 28, 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment