Monday, January 22, 2007

Corectorul

Mi-l amintesc. Vag, dar mi-l amintesc. De obicei, era un tip pe care toata redactia nu putea sa-l inghita. "Pai, ce, are el mai multa carte ca mine? Numai din cauza lui nu e gata pagina!" Era mai retras si purta niste ochelari cu dioptrii care tradau noptile de citit la veioza. Isi intra in paine cam dupa ce toata lumea isi termina treaba. Ziarul era deja scris. Atunci intervenea el si avea grija ca ziarul scris sa nu fie doar o adunatura de semne care umple un spatiu tipografic.
Probabil ca l-as fi uitat. Doar ca, la un moment dat, i-am preluat treaba. Pentru "eficientizarea" ziarului, el si ceilalti ca el fusesera concediati. Timp de cateva luni am facut si treaba lui. Luam printul fiecarei pagini al carei responsabil eram si "vanam" greselile gramaticale. Era o treaba migaloasa dar care mi-a prins foarte bine. Poate de aceea am ramas cu un soi de obsesie pentru greselile gramaticale, atat scrise cat si vorbite.
Intre timp a disparut. Si asta se vede cu ochiul liber. Poate ca-ti trebuie dioptrii mari cand "vanezi" greselile, dar nu ai nevoie de ochelari cand sesizezi absenta corectorului. Dupa mai multe saptamani in care am citit ziarele doar on-line, astazi dimineata m-am gandit sa mai savurez o editie printata, ca-n "good old days". Si am "savurat" Pro Sport si Gazeta Sporturilor. Aproape nu e articol fara greseli. Cuvinte lipsa, dezacorduri, fraze ilogice, etc. Nu are rost sa mai exemplific.
Banuiesc ca business-ul s-a eficientizat. Ies pe post sau apar in ziar texte scrise de oameni care au trecut pe la scoala doar ca sa nu se plictiseasca acasa. M-am intors la on-line, aici gramatica e oricum limba straina, macar stii la ce sa te-astepti, si il citesc in evz.ro pe Radu Paraschivescu cu "Romana la consult" (un atac pe fata la breasla din care fac parte) si pe Dragos Bucurenci cu "Mai am decat un dor". QED.

Thursday, January 18, 2007

Mesaj de Jurnalist catre Suporter

Colegul Dan Filoti a facut un gest curajos pe blogul sau de la Pro Sport. Exasperat si el ca e intrebat tot timpul cu cine tine, dar nu din pura curiozitate, ci pentru a putea "interpreta mai corect" opiniile sale, s-a hotarat sa-si faca publica simpatia pentru Rapid.
La un moment dat m-am descoperit pe un forum al stelistilor: faceau liste cu jurnalisti de sport, sa zica fiecare dintre forumisti daca stie cu cine tine vreun jurnalist. Totul avea un scop "nobil": finalizarea listei ar fi dus la o mai corecta interpretare a opiniilor jurnalistilor. E simplu: daca ajungem la concluzia ca Vali Moraru e "dinamovist", atunci nu ne mira ca a zis aseara la TV Sport Special ca "Steaua a jucat slab in prima repriza". E normal, ca doar e "dinamovist"! "Mama lui de caine!"
Cata vreme interesul asta pentru preferintele ziaristilor ramane in zone benigne, e in regula. Ma tem ca limitele astea sunt depasite demult. In ciuda reactiilor surprinzator de civilizate pe care Dan Filoti le-a avut la articolul cu marturisirea. As zice ca Dan a riscat si a castigat. Ar fi o poveste frumoasa. Dar cred ca e o victorie de moment. Pentru ca nu vreau sa-mi imaginez ce-i vor auzi urechile cand va merge pe Ghencea la un Steaua - Rapid. Oricum trebuie sa-ti pui doape in urechi si fara sa-ti marturisesti simpatiile, dar acum?
Ar fi cateva aspecte de lamurit:
1. Nu cred ca ai cum sa fii jurnalist de fotbal fara sa-ti placa fotbalul. Si, daca iti place, e si pentru ca undeva, in copilarie, ai inceput sa simti, de multe ori fara sa poti constientiza momentul declansarii, emotii unice cand joaca o anumita echipa. Tocmai acele trairi de adolescent indragostit te-au impins la un moment dat sa-ti alegi meseria asta.
2. Pe cat sunt de convins ca nu poti sa fii jurnalist de sport fara sa fii cat de cat suporter, pe atat de sigur sunt ca poti sa faci meseria asta cu demnitate si cu respect fata de publicul tau. Includ in respectul asta si incercarea zilnica de a fi cat mai obiectiv.
3. Suporterul trebuie sa inteleaga faptul ca nu am zis aseara la TV Sport Special ca "Steaua a jucat slab in prima repriza" pentru ca as fi dinamovist sau rapidist, ci pentru ca asa cred eu ca a fost. Pot sa am dreptate sau nu, dar e o opinie formulata ca urmare a asteptarilor mele de la jocul unei echipe de fotbal. Asteptari formate si ele in timp. Bineinteles ca sunt si jurnalisti care isi scot cuvintele pe gura sau din tastatura doar dupa ce au calculat cat le iese la treaba asta, dar scriam ceva mai sus despre demnitate si respect. Pe scurt, pot sa tin cu Rapid si sa spun ca Razvan Lucescu a gresit cand a facut schimbarile, e libertatea pe care ti-o dau tocmai demnitatea si respectul amintite mai sus.
4. Nu are importanta cu cine tine un jurnalist. Important e ca "suporterul" din el sa nu-i afecteze principiile de baza ale meseriei.
5. Atata vreme cat toata lumea te acuza ca esti cu "dusmanul", inseamna ca-ti faci treaba onorabil din punctul asta de vedere.

Thursday, January 11, 2007

Mica furaciune de presa

Stirile din sport de la Europa FM si-au facut un obicei. Prost. Il sesizasem de mult timp dar mi-a atras din nou atentia recent. Pe scurt: bravii jurnalisti de la Europa FM inregistreaza seara jurnalele de stiri din sport de la principalele posturi de televiziune dupa care folosesc declaratii in jurnalele lor fara a preciza sursa. De exemplu, astazi la pranz, la jurnalul de la ora 13.00, ascultatorii Europa FM au putut asculta declaratii ale stelistului Victoras Iacob. De unde? De la Bologna. A avut Europa FM reporter la Bologna? Raspuns: nu. Mai multe posturi de televiziune isi asuma anumite costuri, trimit reporteri si cameramani in Italia pentru a relata din cantonamentul Stelei, dau bani grei pe satelit pentru ca imaginile si declaratiile sa ajunga in Romania, mai platesc alti redactori care sa prelucreze informatia si pentru a ajunge la telespectator. Dupa care, Europa FM foloseste informatia in nume propriu.
De ce mi-a atras atentia recent obiceiul prost al celor de la Europa FM? Pentru ca in urma cu o saptamana nu stiu cum s-a intamplat dar cineva a "gresit" si a precizat sursa, era vorba de TVR.
Obiceiul nu e nou, nu e nici macar ceva singular. Ca Europa FM mai fac multi, dar asta nu inseamna ca e mai putin grav. Pe munca si cheltuiala altora, unii fac o anumita audienta, fac anumite venituri din publicitate, dupa care fac si un anume profit.
E doar "mica furaciune de presa". Arata gradul de civilizatie si de respect care exista intre jurnalisti. Demonstreaza nivelul indoielnic de profesionalism al unor manageri din media. Ca jurnalisti, scriem si vorbim despre standardele pe care trebuie sa le respecte sportivii, conducatorii, "oamenii de fotbal", etc. Dar nu suntem in stare sa ne respectam intre noi.
Context in care lipsa de respect a publicului (vezi reactiile exacerbate de pe blogurile jurnalistilor) nu mai pare atat de inexplicabila.

Wednesday, January 10, 2007

Cresteti odata cu tara!

Nemtii ne sfatuiesc sa ramanem acasa. "Ce sa cautati aici?" In esenta lor, nemtii sunt sinceri. Dincolo de temerile oricarui occidental cand e vorba de imigranti din Est (locuri de munca, liniste in comunitate, etc), nemtii dezvaluie un lucru: romanii ar face mai bine sa stea intr-o tara in plina constructie. Ne zic si ei ce ne-au mai zis si altii, de la care nemtii s-au chinuit ani buni sa-si cumpere nemtii: sa crestem odata cu tara!
Nu-i asa ca par niste naivi occidentalii astia care vin pe la noi? Cum ne spun ei noua ce tara frumoasa avem, ce posibilitati nemarginite sunt aici, ce schimbari majore au loc intr-un timp atat de scurt? Ii ascultam cu un zambet satisfacut si ne zicem in sinea noastra: "Saracu', habar n-are cum e sa traiesti aici! Eu abia astept sa fug! De unde sa stie strainezu' cum stai la politie cu zilele la coada la tamponari auto? Cum sa nu-i placa la noi, ca doar n-a trecut niciodata pe la Administratia Financiara sa-si plateasca darile, sa vada ca trebuie sa-ti iei concediu ca sa razbesti? Nici nu-si inchipuie ciudatu' asta cate si mai cate, ce varietate de etc-uri, scl-uri si samd-uri pur romanesti avem pe-aici!"
Neamtul s-a cam plictisit la el acasa. Nu se schimba mai nimic, totul e organizat, autobuzul vine la secunda, autostrada e gratuita si e buna, darile le platesti on-line, muncesti de-ti sar capacele si singura bucurie ramane o vacanta prin tarile calde, gen Spania. Nu ti se ia la un moment dat?
Diferenta dintre o tara in constructie si una deja construita e ca cea dintre "indragosteala" din adolescenta si iubirea matura. Neamtul e omu' insurat, la casa lui, la masina lui, si-a trimis copiii la facultati si acum se cam plictiseste. Ce n-ar da si el sa mai fie tanar, sa se-ndragosteasca nebuneste, sa mai traiasca periculos - asa ca romanu'! Dar ce sa-i faci? Daca tatal lui a fost om serios si, cand a fost vorba de construit o tara distrusa de razboi, chiar a construit-o? Na, acuma, plictiseala!
As prefera sa ma plictisesc pe autostrada germana. Decat sa ma prinda noaptea pe un drumeag ca cel dintre Bacau si Vaslui, sa descopar in ultimul moment carute nesemnalizate, borne de kilometraj fara vreun kilometraj, sa ma intreb din 5 in 5 minute pe unde e drumul si sa trec prin zeci de comune unde nu s-a inventat iluminatul public, as prefera sa stiu ca singurul pericol e plictisul si efectul sau devastator - atipitul la volan.
Solutia nu e, asa cum ar parea, sa fug eu in Germania. Nu. Mai bine am face schimb de tari. Le luam bani nemtilor sa se mute aici si sa ne construiasca tara, e normal sa ne plateasca, le oferim un serviciu. Noi ne ducem sa ne plictisim la ei acasa si peste o generatie sau doua ne intoarcem. Ei - satisfacuti ca au trait periculos si au mai construit o tara. Noi - fericiti ca i-am pacalit pe nemti, le-am luat si banii si acum putem sa ne plictisim si la noi acasa.
Acum imi dau seama ca nemtii vor iesi in castig: cand se vor intoarce acasa, vor descoperi cu lacrimi de fericire in coltul ochilor ca trebuie sa se puna iarasi pe treaba si sa reconstruiasca o Germanie distrusa de plictisul romanilor.

Tuesday, January 9, 2007

La tribunal cu Europa

Am intrat si in UE! Cine ne mai scoate acum? Vorba Catavencilor: "Avem o tara (in UE)! Cum procedam?"
Si-a facut cineva iluzii ca se va schimba ceva semnificativ dupa numaratoarea presedintelui in noaptea de Revelion? Departe de mine gandul. Departe de mine iluziile. Suntem departe, in general. Noi, ca oameni.
Ramane o speranta. E singura. Ca schimbarea va veni de la ei. Ca ne vor obliga. Va fi greu, ne vom opune din rasputeri, vom urla, ne vom pune in genunchi, vom varsa lacrimi, vom incerca si spaga. Vom fi noi insine. Dar speranta e ca nimeni nu ne va baga in seama, nimeni nu va face compromisuri in ceea ce ne priveste. Speranta e ca vor cere de la noi la fel de mult ca de la germani, suedezi sau italieni.
Comisia Europeana vrea sa dea in judecata statul roman pentru noua taxa la prima inmatriculare a unui autovehicul in Romania. La reaba, draga Comisie Europeana! Mai platim niste milioane de euro dupa proces pentru ca n-am respectat legile europene dar merita. Merita si meritam!
De asta mai pastrez speranta. Pentru ca, din interes sau din alte motive, altii ne vom face sa ne schimbam. Noi - ca oameni, noi - ca stat. Sa ne dea in judecata Europa! Pentru ca altadata sa nu mai iesim in strada pentru eliminarea unor taxe aberante. Pentru care e nevoie de telefon de la presedinte si de intermedierea premierului... Credeti ca va disparea vreunul din personajele din Giurgiu vinovate de aplicarea taxei? Cu siguranta, nu. Dar mai multe procese cu Europa, sau macar amenintari cu procese, vor face sa mai dispara din dinozaurii care instituie taxe. Sau, cel putin, va sta si dinozaurul sa gandeasca macar o data inainte de a vota pentru.

Thursday, January 4, 2007

Un articol care mi-a placut

Este articolul lui Catalin Tolontan, de pe gsp.ro.

Angajament 2007
În sfîrşit, momentul, locul şi starea startului de an. Pentru o temă care preocupă demult.
Inceputul lui 2007 a adus în discuţii posibile transferuri. Dică, Coman, Boştină, Paraschiv, Karamian, Niculescu, Radu Ştefan… Suporterii citesc, sînt interesaţi, dar protestează. Vinovaţii comozi sînt ziarele şi televiziunile, care anunţă, nu cluburile, care tratează.
Pentru a-şi fundamenta raţionamentul presa-minte-huo!, unii cititori nu reţin zecile de transferurile care se fac şi au fost anunţate în ziare, ci pe acelea care cad, dintr-un motiv sau altul.
Nimic neaşteptat. Dar poate că e momentul să punem o întrebare: cum ar fi arătat ultimii 15 ani din fotbalul nostru dacă media ar fi relatat ceea ce convine suporterilor anumitor echipe şi nu ceea ce afla, vedea şi ştia?
Cum a încercat “Cooperativa” să ne distrugă credibilitateaTimp de peste un deceniu, Dragomir, Neţoiu, Ştefan, Pădureanu şi Sandu au atacat vehement presa, cerînd dovezi pentru articolele despre blaturi.
Jurnaliştii au continuat să scrie despre trucarea rezultatelor, chiar dacă mai marii fotbalului au încercat să le discrediteze munca. Să instaureze mitul ziaristului superficial, manipulator, sedus de senzaţional. Dar ziarele n-au pierdut nici un proces pe această temă!
După ani şi ani, preşedinţii au recunoscut blaturile. Mai multe, mult mai multe decît cele dezvăluite în ziare. Şi fotbalul nostru a început să se însănătoşească. Nu doar datorită presei, evident. “Dar fără voi, nu s-ar fi schimbat nimic”, a spus Hagi, într-o frază deja celebră.
Dacă ar fi existat Internetul…Ce s-ar fi întîmplat însă dacă suporterii dinamovişti ar fi putut invada redacţiile cu mesaje după meciul măsluit Ceahlăul - Dinamo, sancţionat iniţial de către Federaţie?
Sau dacă masa impresionantă a fanilor din Ghencea s-ar fi declarat indignată pentru că ziariştii au remarcat blatul Gloria - Steaua, cel pe care mai tîrziu l-a admis chiar Gigi Becali?!
Poate că ne-am fi cenzurat ştirile pe care le aveam. Cine ştie?, am fi ignorat sursele de încredere. De teamă să nu deranjăm o mare parte a consumatorilor de sport, am fi fost aspri cu Bistriţa şi blînzi cu Steaua. Aranjamentele ar fi devenit maladia Ceahlăului, nu felul de a fi al şefilor lui Dinamo. Iar MM Stoica, pe atunci tînărul preşedinte al unui club mic, Oţelul, ar fi aflat că el, şi nu Rapid, înfiinţase cartelul arbitrilor Samsung!
Bloom: “Linguşirea poporului”De ce? De teamă! “Linguşirea poporului şi incapacitatea de a rezista opiniei publice sînt viciile democratice, îndeosebi printre scriitori, artişti, ziarişti şi oricine altcineva depinde de public”, explică profesorul american Allan Bloom, într-o carte care a stîrnit o puternică dezbatere, lansată chiar în anii despre care amintim şi vie pînă azi.
Să nu-ţi iriţi publicul pare a deveni porunca de bază a jurnalistului contemporan. Nicăieri nu e mai evident decît în presa sportivă, acolo unde depinzi de mai multe comunităţi partizane, egale cu numărul echipelor
Respectul pentru meseria fiecăruiaCu cît încerci mai mult să protejezi sensibilităţile suporterilor, cu atît ei au mai puţină încredere în tine, ca ziarist. Cîştigi azi şi pierzi pentru toate zilele care vin. Ceea ce e logic. În numele ataşamentului faţă de o echipă, ei îţi cer să-ţi încalci legile profesiei şi, dacă o faci, te declasează.
Democraţia presupune încrederea în profesia fiecăruia. Nu conduci în locul vatmanului, nu te sui pe scenă la operă, o faci la karaoke, însă fără pretenţii de profesionist, şi nu eşti convins că vei prezenta ştirile mai bine ca Esca.
Îi alegi, îi refuzi, îi supui dezbaterii, însă odată creditaţi, fie ei jurnalişti, politicieni sau mecanici auto, le acorzi prezumţia de bună-credinţă. Convins fiind că buna credinţă nu exclude eroarea, ci doar minciuna. Aşa merg lucrurile! Acum 2400 de ani, în Atena antică, medicii publici erau aleşi de adunarea cetăţenilor, în faţa cărora candidaţii îşi prezentau meritele. Dar nici chiar atunci, într-o democraţie frontală, oamenii nu aveau pretenţia de a opera în locul medicilor, ci doar se pronunţau în ceea ce-i priveşte!
Democraţia digitalăInteracţiunea cu publicul este vitală în presa modernă. Inspiră. Trezeşte. Ajută.
Gazeta Sporturilor a făcut din comunicarea cu cititorii politica sa numărul 1. La nici o companie media din România nu există atîta deschidere şi risc asumat.
Avem zeci de siteuri, bloguri, forumuri şi mai mulţi oameni angajaţi special pentru a dialoga decît existau acum cîţiva ani într-o redacţie tradiţională. Departamentul New Media e cel mai numeros din ziar. De la directorul ziarului şi pînă la responsabilii de conţinut sau de business, cu toţii citesc mesajele şi răspund clienţilor.
200.000 de vizitatori unici pe zi vizitează cele 14 siteuri ale gsp
“Nu vă temeţi de asaltul cititorilor! Nu cred că excesul de democraţie este calea spre haos”, scria Richard Stengel, editorul şef al revistei Time în ultimul număr al lui 2006, cel care proclama că media a intrat în era Web, cea a controlului publicului.
Tot Time prezice însă că lumea care urmează nu trebuie romanţată. Internetul atrage uneori cohorte ale prostiei agresive, iar destule postări te fac să ai mai puţină încredere în natura umană. Aceste lucruri nu schimbă însă tendinţa şi promisiunea noastră. Face totul mai interesant.
Vă mulţumim!Am simţit nevoia să facem aceste precizări la începutul lui 2007. Ne păstrăm intact angajamentul către public. Vom diferenţia informaţia de opinie. Vom continua să scriem nu doar ceea ce vrea consumatorul să citească, ci şi lucruri care bruschează uneori prejudecăţile.
Vom ţine cont de opinia majoritară, dar vom preţui şi vocile izolate. Echipele mari sînt cele care fac preponderent performanţă, au cei mai mulţi fani, însă trăim într-o lume diversă şi ne simţim datori să exprimăm complexitatea ei.
Unirea Urziceni nu va avea alocat acelaşi spaţiu ca Steaua, însă nu credem că există un adevăr al lui CFR Cluj şi unul al lui Dinamo.
Vă mulţumim pentru dialog! Vom fi receptivi la critici şi vă aşteptăm şi în 2007 la fel de curioşi, pătrunzători şi pasionaţi.